Pot spune despre anul 2015 ca a fost cel mai dificil an din viata mea...boli, suferinte, lacrimi, pierderea mamei si pe langa toate aceste necazuri personale s-au adunat si cele care ne privesc pe toti: accidente deosebit de grave, razboiul care a condus la emigrarea in masa soldata cu pierderi de vieti omenesti, cu tulburarea linistii aparente in care traiam pana acum ca societate, atentatele teroriste, situatia de criza, una peste alta, un amalgam otravitor pentru minte si suflet.
Printre toatea aceste necazuri eu ma simt intr-o continua zbatere, fac tot ce pot sa ma bucur de viata, caut ceva pentru care nu am cuvant definitoriu si ma surprind spunandu-mi "mi-e dor de tine".
Ma simt scindata, dezradacinata...prezentul fiind atat de greu am decis sa dau o fuga in trecut si cu ajutorul amintirilor, povestirilor si fotografiilor de familie sa aflu cum au trait inaintasii mei, cum au trecut peste greutati. Am facut bine sau nu...nu stiu.Tot ce stiu e ca au rezultat alte lacrimi .
Printre metafore, lacrimi si fire am inceput sa cos o ie dupa un model de pe blogul Semne Cusute. A fost un drum lung, plin de incercari , o experienta terapeutica pentru minte si suflet.
Aceasta e prima mea ie cusuta dupa modelul nr.5- Nordul Moldovei/ jud. Botosani :
